Romi expulzaţi dintr-un cartier al oraşului Nanterre

Nimic nou, nici pentru noi, nici pentru francezi. La 10 iulie a.c., Tribunalul de Mare Instanţă din Nanterre, oraş înfrăţit cu Craiova, a dispus expulzarea din „bidonville”-ul situat lângă universitate a 30 de persoane şi demantelarea taberei. După ce colectivitatea cartierului din Nanterre lansase o petiţie pe un site pentru alertarea autorităţilor. Romii nu doreau altceva decât un adăpost şi să trăiască liniştiţi. Chiar şi în absenţa unor condiţii cât de cât salubre. În Franţa, cu precădere după 2010, după celebrul discurs al ex-preşedintelui Nicolas Sarkozy de la Grenoble, „noile forme de rasism contra romilor sunt resimţite” şi romofobia generează forme de iritare chiar şi în presa din Hexagon. Acţiunile autorităţilor publice locale se rezumă la expulzare şi la non-recunoaşterea drepturilor lor, de cetăţeni europeni. Unii dintre romi sunt înscrişi la forme de ajutor social, alţii muncesc la negru, dar oricum sunt priviţi ca nişte paria. Astfel de ştiri sunt frecvente în presa franceză şi nu numai, iar faptul că se menţionează sistematic că sunt „de origine română” este deja un clişeu. Tergiversându-se, problema romilor în spaţiul UE a devenit insurmontabilă şi, în pofida a numeroase programe de inserţie socială, rezultatele dorite întârzie să apară. Dacă noi năzuim la o partajare a problemei, ceea ce părea că doreşte şi Comisia Europeană, mai nou, prin marile dosare apărute, pentru ceea ce se întâmplă în Ucraina, cu embargoul Moscovei la produsele alimentare din spaţiul UE, orice abordare a devenit derizorie. Din această cauză, evident nu singura, relaţia Bucureştiului cu Parisul rămâne una mai de grabă amorfă, deloc luminoasă, premierul Manuel Valls deplasându-se personal, în această cauză, la Bucureşti, pe când era ministru de Interne în Guvernul Ayrault. Inoperant. Până una-alta, romii sunt cetăţeni europeni, obişnuiţi de acum cu ceea ce li se întâmplă. Orice tratament discriminatoriu are riscurile lui, aşa cum le au şi gesturile necugetate ale romilor când depăşesc liziera legii. Consideraţi, cum spuneam, „de origine română”, la capitolul imagine numai bine nu fac României, dacă asta mai contează. Despre romi vorbim în general rar, din lipsă de soluţii imediate, dar şi pe termen mediu. Formalismul este elocvent. Anul trecut, la începutul lunii iunie, o delegaţie de „înţelepţi” ai Doljului, cuprinzând pe Marius Deca, Laurenţiu Ivanovici, primarii Constantin Dobrescu (Vârtop) şi Ion Pavel (Sălcuţa) şi pe post de chibiţ Marius Vladu, universitar la Facultatea de Agricultură, s-a deplasat la Nantes pentru o discuţie cu autorităţile din Nantes Metropole pe chestiunea romilor. La întoarcere, aşa cum scriam la vremea respectivă, nu s-a oferit măcar un banal comunicat de presă în legătură cu cele discutate. După o vreme aveam să aflăm că o bună parte din timpul petrecut în Franţa a fost dedicată shoppingului. Nu se aştepta nimeni ca Marius Deca, pe atunci reprezentantul Guvernului în teritoriu, să rezolve o problemă de nerezolvat, dar cel puţin să mimeze o îngrijorare de circumstanţă, o pseudo-uluială, cum a exprimat la schimbarea din funcţie, după ce părea convins că „sedusese lupii tineri”, de care atârna. Nu părea însă convins că există şi lucruri cu care nu se glumeşte. Bineînţeles, romii, cu toate păcatele celor care le săvârşesc, sunt totuşi utili în campaniile electorale. Când sunt efectiv „gâdilaţi”.